Am (re)gasit Kibera cea frumoasa, cu strazile pline de copii care striga la Muzungu “How are you?”, cu oameni care abia asteapta sa iti intinda mana, zambete largi, noroi cat curprinde, miros de carbuni incinsi si porumb copt.
Am (re)gasit Hope Academy cu aceiasi copii plini de veselie, vise si sperante. Ne-am
intalnit cu aceiasi oameni minunati, care ne-au asteptat cu sufletul la gura: Fred, James,
Vincent, Doughert, Eunice; dar Domnul a adus si oameni noi si astfel a crescut numarul
profesorilor la 15 + 2 ajutoare la bucatarie.
Suntem coplesiti sa vedem cum lucreaza Dumnezeu aici. Traind pe alt continent unde si
timpul curge altfel, parca suntem deconectati de realitatea slum-ului, dar odata ajunsi aici
realitatea ne izbeste direct in fata, ca un vant rece.