Marturie Calin

Posted by Administrator in Marturie, Misiune tagged with Tags: , , , ,

Ma numesc Turca Francisc Calin si am 26 de ani. M-am nascut intr un sat numit Sistarovat din judetul Arad. Suntem 7 copii la parinti, 5 baieti si 2 fete, din care 6 suntem botezati. De mici, tati ne ducea la biserica si ne invata despre Dumnezeu si dragostea care o are El pentru noi.

La varsta de 7 ani tati alaturi de un frate din biserica noastra au hotarat sa ne trimita in Arad la scoala pentru ca in sat la noi nu aveam nici un viitor si asa eu cu inca 3 frati am ajuns in Arad la scoala si stateam la un camin crestin. Acolo am invatat mai multe din Biblie. In fiecare duminica trebuia sa mergem la biserica. Intr-un timp, imi placea pentru ca mergeam la grupele de copii si acolo imi placeau foarte mult cantecele si in mod special lectiile misionare. Am ramas impresionat si mirat cum de acei misionari mergeau in colturile lumii pentru a duce Cuvantul Domnului si dragostea Lui pentru oameni, de multe ori riscandu-si viata. Atunci nu intelegeam ce-i indeamna sa faca asa ceva, dar acum stiu ca atunci cand Il intalnesti pe Dumnezeu ca Mantuitor dragostea Lui te copleseste si nu poti tine numai pentru tine, simti ca trebuie sa spui si altora.

Timpul a trecut si am crescut mai mare si cam pe la varsta de 14 ani am avut un anturaj foarte rau. Aveam doi prieteni la scoala cu care faceam multe rele, vroiam sa-i batem pe altii si sa furam diferite lucruri, ura a inceput sa puna stapanire pe mine si in acea perioada am incetat a mai merge la biserica. Tot ce imi doream era sa fiu cu prietenii mei si sa facem lucruri rele. Nu mai megeam la ore si aveam foarte multe absente, credeam ca sunt cineva daca impun respect prin forta si am avut multe probleme cu jandarmii din cauza bataiilor. In acea vreme credeam ca pot sa fac ce vreau cu viata mea si fara sa imi dau seama imi distrugeam viata in fiecare zi tot mai mult. In tot acest timp parintii mei se rugau pentru mine ca Dumnezeu sa ma cerceteze si sa ma fereasca de puscarie.

Intr-o noapte prietenii mei au fost la discoteca si dupa ce au baut mai mult s-au legat de o fata, si-au batut joc de ea si apoi au facut-o sa dispara, au fost prinsi si au fost dusi la scoala de corectie si de atunci am pierdut legatura cu ei. M-am trezit fara prietenii care imi dadeau curajul sa fac atatea lucruri si sa ma simt cineva, eram foarte suparat si am inceput sa ma inchid in mine si sa stau singur.

Cam pe la varsta de 16 ani, un baiat de la biserica m-a chemat sa merg cu el la fotbal si la tenis de masa la biserica, in repetate randuri. Imi placea foarte mult sportul si ma simteam bine impreuna cu cei de la biserica. Apoi am inceput sa merg la serile de tineret. Cu cat mergeam mai mult ma simteam mai vinovat si de multe ori seara dormeam cu frica caci stiam ca daca mor o sa merg in iad din auza vietii mele plina de pacate. Eul meu nu era zdrobit pentru a fi gata sa se plece inaintea lui Dumnezeu, iar Satan nu vroia sa renunte la mine asa usor. In biserica, era un grup de misiune din care facea parte si baiatul care m-a chemat sa merg cu ei la fotbal, tenis si la tineret si intr-o sambata seara dupa fotbal m-a intrebat daca nu vreau sa merg duminica seara cu ei in misiune intr-un sat de langa Arad. De rusine sa nu il refuz si de curiozitate, am acceptat si asa am inceput sa merg in fiecare duminica seara cu ei in misiune. Imi placea la biserica, dar mai mult imi placea ca se dadea mancare buna. Cand mergeam acolo inainte de serviciul cu adultii, se facea si cu copii exact asa cum se facea atunci cand eram eu mic la grupele de copii si atunci Dumnezeu a inceput sa imi vorbeasca si sa inmoaie inima mea. Am inceput sa Il inteleg pe Dumnezeu si dragostea Sa pentru mine.

In tot acest timp fiecare persoana care mergeam in misiune trebuia sa participe cu ceva in program, eu spuneam poezii, cand veneam acasa pe microbuz ma gandeam cum le spun eu la oameni acestia despre Dumnezeu si sa se pocaiasca, dar eu nu sunt pocait. Din acel moment nu mai mergeam cu ei in misiune pentru mancare sau altceva, ci pentru a auzi mai multe despre Dumnezeu. Dumnezeu mi-a vorbit si am inteles ca sunt pacatos si am nevoie de iertarea Lui daca nu, ajung in iad. Am inteles ca asa de mult ne iubeste Dumnezeu incat l-a dat pe Fiul Sau sa moara si pentru pacatele mele.

Imi aduc aminte ca era sfarsitul lui septembrie si veneam din misiune si vedeam pe geamul masinii cum intreaga natura se pregateste pentru iarna, vedeam cum frunzele cadeau si ma gandeam la viata mea cum s-a scurs fara Dumnezeu si nu m-am pregatit pentru a-L intalni pe Cel ce ma iubeste asa de mult si m-a asteptat in tot acest timp. Cand am ajuns acasa am cazut in genunchi langa patul meu si am inceput sa plang si sa imi cer iertare pentru viata mea murdara si pentru ca de atatea ori cand L-am intristat. L-am chemat sa vina in inima mea si sa Domneasca in ea, sa o schimbe, sa o transforme dupa voia Sa, sa puna in mine dragoste, intelepciune si rabdare pentru a-L sluji. In acea noapte am dormit asa de linistit pentru ca am stiut ca Isus este in inima mea. Din acea seara dragostea si pacea mi-au umplut inima si la varsta de 18 ani, in 28 august 2005, am facut legamant in apa botezului cu Dumnezeu.

Am inceput sa lucrez cu copiii, in tabere si in biserica. In tot acest timp imi doream si ma rugam ca Dumnezeu sa se foloseasca de mine si mai mult si sa ma trimita ca misionar, si intr-o vara in tabara de copii a venit un frate care mi-a spus de nevoia mare ca cineva sa lucreze cu copii si tinerii in Oltenia. Am simtit ca Dumnezeu imi raspunde la rugaciune si am raspuns acelui frate ca o sa merg, au trecut aproape 3 luni si fratele m-a sunat intr-o vineri seara de 28 noiembrie pentru a ma intreba daca sunt pregatit sa merg in Oltenia pentru a pregati un program de Craciun si asa am ajuns pentru prima data in Oltenia. Trebuia sa stau doar o luna, dar Dumnezeu a avut alte planuri si am stat 4 ani de zile si am lucrat cu aproape 80 de copii si 15 tineri, tot ce am facut eu nu se gaseste in cuvinte, ci in viata celor de acolo cu care am intrat in contact si aceasta va fi o marturie vie pentru totdeauna. L-am prezentat de Dumnezeu plin de dragoste ca Tata si Mantuitor, dar si ca Judecator drept care nu poate accepta pacatul. Dragostea care o port pentru cei cu care am lucrat in Oltenia nu va inceta niciodata, ii voi purta neincetat in rugaciune si in gandurile mele.

Kenya

Acum stiu ca s-a incheiat un capitol din viata mea si imi doresc in continuare sa Il slujesc pe Dumnezeu cu toata fiinta mea si sa ajung pana la marginile panantului pentru a duce Cuvantul Domnului la orice faptura, imi doresc sa merg in Africa, Kenya, Kibera. Stiu ca este foarte greu si putini isi doresc sa ajunga acolo si sa traiasca printre cei de acolo, dar eu vreau sa merg acolo pentru ca si cei de acolo au nevoie de Dumnezeu si de cineva sa ii invete si sa le fie alaturi. Ma gandesc la Isus. Daca El a fost gata sa vina intr-o lume infecta de pacat si El totusi s-a uitat cu dragoste si mila la noi si ne-a luat in bratele Lui, atunci eu ca si copil al Lui trebuie sa imi doresc sa calc pe urmele pasilor Lui. Amin. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *


× six = 6