Namibia, săptămâna 2

Posted by Administrator in Misiune, Ştiri tagged with Tags: , ,

A trecut deja si a 2-a saptamana de cand suntem aici si parca nu ne vine sa credem ce repede trece timpul. In fiecare zi se intampla cate ceva special si cand se insereaza ne intrebam ce ne-a pregatit Domnul pentru ziua urmatoare, cu ce o sa ne uimeasca…
namibia saptamana 2In fiecare seara vizitam cate o familie din satul din apropierea bazei sau din alte sate si cu cat vizitam mai multi oameni, realizam cat de mare e Dumnezeul nostru care se bucura de inimile fiecarui boshiman. Desi la suprafata oamenii astia par asa de saraci, totusi sunt mult mai bogati decat cei ce se incred in lucrurile pamanesti, pentru ca oamenii astia tot ce au mai de pret este Dumnezeu si atunci cand Il ai pe El realizezi ca El e tot ce ai nevoie. La una din familiile pe care le-am vizitat, toti membrii, de la cel mai mic pana la cel mai in varsta, erau stransi in jurul unui foc care era facut sub o casa de paie fara pereti, doar cu acoperis. namibia saptamana 2Cand am ajuns noi acolo, s-au ridicat sa ne dea cele mai bune scaune care erau de fapt niste cutii de conserve si o galeata intoarsa. Oamenilor de aici le place foarte mult sa cante si de fiecare data cand ne strangem in jurul focului se canta multe cantari. Si noi am invatat cantari in limba lor, dar am fost foarte surprinsa sa vad ca si ei stiu cantari in romaneste. Un copil dintr-o alta familie si-a confectionat singur propria chitara cu care canta in timp ce cantam si noi cu a noastra. Era facuta dintr-un bat lung, o cutie de conserva si niste sarme. Cantarile lor sunt asa de simple, dar cu un mesaj profund, una din cea mai cantata cantare spune asa: “people please wake up, when Jesus come you must be ready!”. Fiecare vers ce-l cant aici impreuna cu oamenii astia, il simt asa de adevarat si imi vorbeste personal.

In timpul vizitei la o alta familie, stateam si ascultam ce povestea cu o femeie, namibia saptamana 2unul dintre misionarii de aici. Nu intelegeam nimic din ce vorbesc, dar am vazut cum ii sclipeau ochii la aceasta femeie. Am aflat apoi ca femeia a marturisit ca a vorbit cu multi oameni, dar niciodata nu a simtit ce a simtit atunci, a spus ca a cuprins-o o bucurie si o pace pe care nu a cunoscut-o pana atunci. L-am vazut pe Domnul cum poate schimba o inima intristata intr-una care da pe dinafara de bucurie.

Simtim in fecare zi si atacurile din partea celui rau. Drumurile de aici sunt din nisip, iar pe margini sunt pline de plante intepatoare (acaccia). Mergeam inspre un sat mai indepartat si masina s-a blocat in nisip. Nu am mai putut inainta si sentimentul pe care-l aveam cand derapa masina era de inzapezirea care este la noi iarna. Nu am vrut sa ne lasam intimidati si am plecat pe jos un drum de 40 de minute si pe drum mi s-au rupt si papucii. Am inteles de ce a fost impotrivirea asta doar dupa ce am vazut ce binecuvantare am avut impreuna cu oamenii din sat. Am vazut oameni insetati dupa Cuvant si cu dorinta de a se ruga mai mult si de a ne ruga pentru ei.

Din cauza ca nu este apa in sat, copiii care vin la scoala isi spala namibia saptamana 2hainele odata pe saptamana aici si fiecare invatator merge cu clasa lui sa ajute copiii sa-si spele hainele. Eu am fost foarte uimita sa vad copilasii de 8-10 ani ca isi spala singuri hainele. Aveam 2 ligheane unde toti cei 16 copii din grupa mea se inghesuiau sa prinda un loc la lighean. Dupa ce si-au spalat hainele care le aveau pe ei (ca alea erau toate hainele lor) si le-au intins pe gard si au venit pe rand sa se spele pe maini si pe picioare. Am avut parte de bucurie dar si mila in acelasi timp si simteam cum mi se frange inima in timp ce le frecam picioarele babatorite, aveam impresia ca spal niste bucati de lemn, unii dintre ei se frecau cu pietricele ca sa se duca murdaria, altii veneau si-mi spuneau “ look my hands are dirty, I need more soap…” unii au intrat chiar si cate trei in ligheanele unde au spalat hainele si spuneau ca isi fac dus. Erau asa de fericiti… cand le-am vazut zambetele si ochii asa de senini am inteles mai mult ca oricand bucuria slujirii.

Intr-o zi cand curatam clasa mea, am vazut dupa tabla o patura intinsa namibia saptamana 2pe jos. Azi era a 2-a zi cand unul dintre copii s-a strecurat si a dormit in sala de clasa. Podeaua de ciment e mai calduroasa decat nisipul rece din colibele lor. Clasa are cateva mese si banci, o tabla si multe imagini pe care profesorii le deseneaza manual ca sa inteleaga copiii mai bine cuvintele si literele noi.

La sfarsitul saptamanii ne-am echipat cu ceva mancare, saci de dormit si haine groase pentru noapte si am plecat intr-un sat pentru a vorbi cu oamenii. Am vizitat multe familii si am aflat obiceiuri de-ale lor cum ar fii: batutul semintelor pentru a face faina sau cum se face foc din frecatul pietrelor. In jurul focului unde urma sa dormim, unul din localnici ne-a povestit obiceiuri pe care oamenii le practica. Cum merg la vrajitoare si sacrifica animale negre pentru a se vindeca, cum obisnuiesc sa se taie pe fata sau pe maini ca sa curga sangele si asa sa iasa durerea afara. E asa mare nevoie ca oamenii sa afle ca Domnul este cel care vindeca si tot ce are El nevoie este de o inima sincera care Il cauta pe El si nu e nevoie de varsare de sange sau sacrificiu de animale sau dansuri si cantece pagane…

namibia saptamana 2

Aici noaptea e foarte frig…un frig diferit decat frigul de iarna de la noi. A fost si -4 grade intr-una din nopti.

Noi dormim in cort in saci de dormit si cu toate hainele groase pe noi. Si uneori dimineata e si mai frig decat in timpul noptii. Copiii si muncitorii vin la masa la ora 7 cand gerul e foarte patrunzator si soarele abia rasare si tot ce au pe ei e o bluza si o pereche de pantaloni.

In timpul zilei se incalzeste mult, dar vantul bate incontinuu si din cauza asta avem buzele crapate si mainile si picioarele uscate. Dar in toate astea simtim o mare bucurie si slujim cu drag. Invatam sa traim simplu, dar sa ne imbogatim spiritual si pentru mine lucrul asta este foarte imbucurator.

Domnul continua sa ne uimeasca in fiecare zi cand intr-un fel cand in altul si pentru noi e o continua lectie. Vrem ca Domnul sa gaseasca placere in inimile noastre si vrem sa ne lasam folositi de El, pentru asta avem nevoie de multa rugaciune din partea voastra, cei care cititi asta si avem nevoie sa luptati pe genunchi impreuna cu noi!

Multumesc ca sunteti parte din lucrarea asta!
(Rebecca)

5 comments

  1. Primesc mesajul sãptãmânal de la Tumaini, îl citesc plângând de fiecare data. Trãiesc intr-o lume plinã de bani însã foarte sãracã, unde oamenii L-au înlocuit pe Dumnezeu cu atractiile si ofertele secolului, au toti o înfãtisare exterioarã curatã si îmbãlsãmatã, dar lãuntrul pe este asa pustiu si mizer. Sunt asa putini cei care se opresc sã asculte de vestea iertãrii ce le-o aduc în Domnul si mult mai putini cei care aleg sã creadã.
    Mã bucur de bucuria voastrã în a-L vedea pe Domnul glorificat în mijlocul sãrãciei si lipsei. Mã bucur de dãruirea voastrã. Aceastã lucrare creste în mine, mi-ar plãcea sã cred cã Domnul îmi va face bucuria de a putea cândva sã fiu si eu acolo. Dar voila Lui sã se facã. Suntem trimisi în TOATÃ lumea, sã-L mãrturisim. Realizând asta, î-L vom face cunoscut oriunde ne vom afla pe pãmânt. Amin.
    Vã binecuvânt in numele Domnului. Mã rog pentru voi.

  2. Rebecca, mulțumim pentru detaliile prin care ne-ai zugrăvit cîte ceva din lucrarea din Namibia. Ne rugăm pentru voi, urmărim cu interes progresul Evangheliei și avem mult de învățat de la cei care lucrează acolo cu altruism, precum și din rîvna băștinașilor pentru Domnul și Mîntuitorul lor. El să vă binecuvinteze pe toți!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 × seven =