Namibia, săptămâna 3 și 4

Posted by Administrator in Misiune, Ştiri tagged with Tags: , ,

Au trecut deja 2 saptamani de cand nu v-am mai scris si poate nu ati mai auzit nimic despre noi. Suntem tare bine. Aici, in Africa timpul zboara prea repede. Ziua e destul de scurta (in Africa este iarna acum), dar plina in acelasi timp. Domnul ne surprinde cu atatea lucruri frumoase in fiecare zi.

In Kalahari duminetiile sunt dure si rapide. Dimineata cand ne trezim e cel mai frig. Nu am nevoie de cafea ca sa ma trezesc de-a binelea. Saptamana trecuta Mama Neli si Lidia au plecat in capitala; baietii au plecat cu masina in oras. Am ramas doar eu, Rebeca, Rena si Dani Pater. Ne-am trezit la ora 5 dimineata. La ora 6:50 mancarea pentru 14 muncitori si aproximativ 60 de copii trebuia sa fie gata. Domnul a fost cu noi si avut grija sa fie totul bine, dar diavolul a incercat si el sa ne sperie. O masina de politie cu 11 politisti a venit doar pentru “vizita”, ziceau ei. Ne-au verificat pasapoartele si vizele, s-au uitat curios prin imprejurimi si au plecat.

namibia saptamana 3,4 1Masina noastra este la reparat in Grootfontain (cel mai apropiat oras de noi), asa ca am mers in misiune pe jos, prin nisip ca pe vremea Domnului Isus. Cand inima ta bate pentru El durerile de picioare si ranile de pe talpi nu mai conteaza. Dupa aproximativ 2 ore am ajuns in sat. Oamenii s-au adunat imediat la partasia de sub pom. Dupa biserica am reusit sa facem mai multe poze copiilor si sa aflam mai multe despre fiecare. Majoritatea dintre ei erau orfani. Unii dintre parintii lor lucreaza in sat: danseaza pentru turisti sau pentru vrajitor la “vindecarea” unui bolnav. Dupa ce s-a intunecat am stat in jurul focului, am cantat, am facut ceai. Toti copiii se inghesuiau la noi in brate. Mai radeau cand vedeau diferenta de culoare dintre noi.

namibia saptamana 3,4 1Mi-aduc aminte ca intr-o zi la scoala un copil (Moyo) a gasit o revista cu Etosha National Parc of Namibia. S-au strans toti copiii in jurul lui si incepeau sa zica ce au mancat ei de acolo: zebra, pisica, girafa, gazelle, antilopa, tot felul de pasari etc. Serpii sunt asociati cu diavolul, nu-i mananca. Dintr-un pliant a unui parc national au facut un meniu de restaurant. Erau mai incantati decat mine atunci cand am posibilitatea sa aleg ce sa-mi pun pe shaorma.
Rebeca i-a invatat diferenta dintre animalele salbatice si cele domestice. A pus imaginile pe tabla. Printre ele era o imagine cu un cocos. La un moment dat un copil a zis: “Vreau sa gust asta! Ce gust are?”

Uneori stau si ma gandesc la copiii astia. Multi dintre ai nu au vazut niciodata cum arata un rau, o mare. Lumea lor inseamna doar plimbari prin bush (asa se numeste asociatia formata din iarba elefantilor si copacii acacia de aici). Gasesc asa o mare placere sa dea cu batul intr-un cactus sau sa rupa o bucata de cauciuc cu un ciob de sticla gasit in nisip.

namibia saptamana 3,4 3In acest week-end trebuia sa mergem intr-un sat (Grashoek). Masina e la reparat in oras. Domnul ne-a luat masina si ne-a dat o motocicleta si 2 cai. Trebuie sa traim viata asta cat mai simplu. Doar 2 dintre noi au putut sa mearga in sat cu motocicleta. Nisipul era asa de mare incat au trebuit sa mearga pe rand: si pe jos si cu motocicleta.

Intr-o seara, cand eram la o familie am putut sa mai invat cate putin din simplitatea vietii. “Casa” era pe deal. In sezonul polios, ploaia aduce nisipul la vale. Din aceasta cauza casa nu avea acoperis, niste trestii in loc de pereti, cateva paturi in loc de pat, 2-3 oale, 2-3 cani si cam atat. Focul din mijloc emana putina caldura si facea totul in jurul lui vizibil. Oamenii erau fericiti…cantau.

Si acum lectia: bucuria sta in lucrurile simple. Dumnezeu e atat de simplu si cel mai minunat. Raman uimita in fiecare zi cand vad cat de fericita pot sa traiesc intr-o lume atat de simpla. Vreau sa traiesc simplu chiar si atunci cand o sa intru in lumea complicta a Europei.
Nelinistea, deznadejdea, agitatia, frustrarile, discomfortul, autocondamnarea…sunt doar cateva aspecte din viata cotidiana traita in jurul eului. Cand eul dispare si este inlocuit de dragostea Domnului Isus toate aceste aspect capata sens…chiar si mirosul neplacut, durerile de cap, de gat sau chiar ranile cauzate de vant si soare.

Multumesc ca va rugati pentru noi!

( Ema )Au trecut deja 2 saptamani de cand nu v-am mai scris si poate nu ati mai auzit nimic despre noi. Suntem tare bine. Aici, in Africa timpul zboara prea repede. Ziua e destul de scurta (in Africa este iarna acum), dar plina in acelasi timp. Domnul ne surprinde cu atatea lucruri frumoase in fiecare zi.

In Kalahari duminetiile sunt dure si rapide. Dimineata cand ne trezim e cel mai frig. Nu am nevoie de cafea ca sa ma trezesc de-a binelea. Saptamana trecuta Mama Neli si Lidia au plecat in capitala; baietii au plecat cu masina in oras. Am ramas doar eu, Rebeca, Rena si Dani Pater. Ne-am trezit la ora 5 dimineata. La ora 6:50 mancarea pentru 14 muncitori si aproximativ 60 de copii trebuia sa fie gata. Domnul a fost cu noi si avut grija sa fie totul bine, dar diavolul a incercat si el sa ne sperie. O masina de politie cu 11 politisti a venit doar pentru “vizita”, ziceau ei. Ne-au verificat pasapoartele si vizele, s-au uitat curios prin imprejurimi si au plecat.

namibia saptamana 3,4 1Masina noastra este la reparat in Grootfontain (cel mai apropiat oras de noi), asa ca am mers in misiune pe jos, prin nisip ca pe vremea Domnului Isus. Cand inima ta bate pentru El durerile de picioare si ranile de pe talpi nu mai conteaza. Dupa aproximativ 2 ore am ajuns in sat. Oamenii s-au adunat imediat la partasia de sub pom. Dupa biserica am reusit sa facem mai multe poze copiilor si sa aflam mai multe despre fiecare. Majoritatea dintre ei erau orfani. Unii dintre parintii lor lucreaza in sat: danseaza pentru turisti sau pentru vrajitor la “vindecarea” unui bolnav. Dupa ce s-a intunecat am stat in jurul focului, am cantat, am facut ceai. Toti copiii se inghesuiau la noi in brate. Mai radeau cand vedeau diferenta de culoare dintre noi.

namibia saptamana 3,4 1Mi-aduc aminte ca intr-o zi la scoala un copil (Moyo) a gasit o revista cu Etosha National Parc of Namibia. S-au strans toti copiii in jurul lui si incepeau sa zica ce au mancat ei de acolo: zebra, pisica, girafa, gazelle, antilopa, tot felul de pasari etc. Serpii sunt asociati cu diavolul, nu-i mananca. Dintr-un pliant a unui parc national au facut un meniu de restaurant. Erau mai incantati decat mine atunci cand am posibilitatea sa aleg ce sa-mi pun pe shaorma.
Rebeca i-a invatat diferenta dintre animalele salbatice si cele domestice. A pus imaginile pe tabla. Printre ele era o imagine cu un cocos. La un moment dat un copil a zis: “Vreau sa gust asta! Ce gust are?”

Uneori stau si ma gandesc la copiii astia. Multi dintre ai nu au vazut niciodata cum arata un rau, o mare. Lumea lor inseamna doar plimbari prin bush (asa se numeste asociatia formata din iarba elefantilor si copacii acacia de aici). Gasesc asa o mare placere sa dea cu batul intr-un cactus sau sa rupa o bucata de cauciuc cu un ciob de sticla gasit in nisip.

namibia saptamana 3,4 3In acest week-end trebuia sa mergem intr-un sat (Grashoek). Masina e la reparat in oras. Domnul ne-a luat masina si ne-a dat o motocicleta si 2 cai. Trebuie sa traim viata asta cat mai simplu. Doar 2 dintre noi au putut sa mearga in sat cu motocicleta. Nisipul era asa de mare incat au trebuit sa mearga pe rand: si pe jos si cu motocicleta.

Intr-o seara, cand eram la o familie am putut sa mai invat cate putin din simplitatea vietii. “Casa” era pe deal. In sezonul polios, ploaia aduce nisipul la vale. Din aceasta cauza casa nu avea acoperis, niste trestii in loc de pereti, cateva paturi in loc de pat, 2-3 oale, 2-3 cani si cam atat. Focul din mijloc emana putina caldura si facea totul in jurul lui vizibil. Oamenii erau fericiti…cantau.

Si acum lectia: bucuria sta in lucrurile simple. Dumnezeu e atat de simplu si cel mai minunat. Raman uimita in fiecare zi cand vad cat de fericita pot sa traiesc intr-o lume atat de simpla. Vreau sa traiesc simplu chiar si atunci cand o sa intru in lumea complicta a Europei.
Nelinistea, deznadejdea, agitatia, frustrarile, discomfortul, autocondamnarea…sunt doar cateva aspecte din viata cotidiana traita in jurul eului. Cand eul dispare si este inlocuit de dragostea Domnului Isus toate aceste aspect capata sens…chiar si mirosul neplacut, durerile de cap, de gat sau chiar ranile cauzate de vant si soare.

Multumesc ca va rugati pentru noi!

( Ema )

3 comments

  1. Ma rog pentru voi si ma rog ca Domnul sa va pazeasca sa va dea sanatate. Fiti binecuvantati!
    Va multumesc pentru fiecare email pe care l-am primit de la voi.
    Pace!

  2. Draga Rena si restul fratilor si surorilor din Romania,

    Inima mea bate pentru voi si pentru lucrarea frumoasa pe care o face acolo. Ma gandesc ca acum 2-3 ani si fetita mea, Anca si ginerele meu Sami au facut parte dintr-o echipa care a slujit intr-o tara africana, Kenia.
    Pentru voi va fi o experienta care va va marca pentru o viata intreaga, in mod pozitiv, va va apropia mai mult de Dumnezeu. Pentru copiii si adultii de acolo veti fi ca o mireasma placuta trimisa de Creator.
    Va admir si va binecuvantez pentru misiunea pe care o faceti “dincolo de marginile pamantului”!
    Draga Rena,pentru mine esti un exemplu in fata careia ma rusinez. La varsta ta ai o inima atat de mare, de dedicata lui Dumnezeu si umbli in toate lucrurile pregatite de El pentru tine.Orice parinte ar fi deosebit de mandru cu o fiica asemenea tie si surorii tale.
    Dumnezeu sa iti dea putere, bucurie in inima, pace si linistea celui care e pe drumul cel bun, multumire sufleteasca pentru ca esti in cel mai bun loc de pe planeta: pe ogorul Domnului!
    Toata familia mea te iubeste si iti doreste tot binele!
    Asteptam sa ne vedem la nunta!Te pupam si in data de 1 august ne vom gandi in mod special la tine si la echipa voastra.

    Multa pace!

  3. Domnul sa va dea putere si continuati sa va rugati pentru ca timpul ramas acolo sa fie binecuvantat in continure si sa puteti sa ne spuneti si noua despre voi. O sa ma rog pentru voi. Binecuvantari din Elvetia, de la Uniunea Baptista, Lausanne.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *


nine − = 0