Newsletter august ’12

Posted by Administrator in Misiune, Ştiri tagged with

namibia augustIeremia cap 1 vs 5-8 “mai inainte sa te fi creat in pantecele mamei tale, te cunosteam  si mai inainte sa fi iesit din pantecele ei , te pusesem deoparte  si te  facusem profet al neamurilor. Eu am raspuns: ah, Stapane, Doamne, eu nu stiu sa vorbesc, caci sunt doar un copil! Nu spune ca esti copil, caci vei merge la toti aceia la care te voi trimite si le vei spune tot ce-ti voi porunci . Nu te teme, caci Eu sunt cu tine ca sa te scap, zice Domnul. …ei se vor lupta impotriva ta, dar nu te vor invinge, caci Eu sunt cu tine , ca sa te scap, zice Domnul”

“Am citit vesretele astea dupa ce i-am cerut Domnului sa-mi vorbeasca ceva. Azi am fost asa decurajata…m-am intrebat ce caut eu aici, cu copii a fost asa greu in primele 2 ore, ziceam in gandul meu ca in felul asta nu mai pot continua, copii strigau din toate partile, unii se bateau, altii nu vroiau sa scrie, atii vroiau sa vin sa-I verific, mi se parea ca nu ma pot concentra la ce e mai important si ma las dusa de val…in pauza am zis Doamne daca nu ma ajuti cu copii astia eu singura nu le pot face fata, nu stiu cum sa ma comport cu ei mai bine ca sa ma asculte, sa ma fac bine inteleasa, sa fie cuminti, desi am lucrat cu copii toata viata mea, azi am simtit ca nu sunt facuta pt o astfel de lucrare si imi venea sa renunt. L-am rugat pe Domnul sa imi dea putere si sa nu la las descurajata. Au urmat apoi 2 ore in care copii au fost asa cuminti, au ridicat mana cand au vrut sa zica ceva, nu au vorbit, au ascultat de mine…acolo a fost doar Domnul care a schimbat situatia, mai ales ca de obicei copii sunt mai nelinistiti de la a 3-a ora incolo. Azi a fost invers, si ii multumesc Lui. Apoi, mai pe seara am citit versetele din ieremia, unde Domnul imi spune ca El m-a ales sa fac ce fac acuma, nu trebuie sa zic ca nu pot face, pentru ca El e cu mine. “

namibia augustParagraful de mai sus l-am copiat din jurnalul meu. In putine cuvinte am incercat sa scriu o parte dintr-o zi grea dar care atunci cand Domnul intervine se transforma in binecuvantare. Unele zile sunt greu de dus, sunt multe de facut, si parca ziua nu se mai termina, dar de fiecare data Tata are cate un cadou pregatit pentru a-mi insenina ziua.

Iubesc asa de mult locul asta si copii care-mi sar in spate ca sa-i car. In limba lor cuvantul “mami” inseamna “ia-ma pe spatele tau”, ma bucur mult cand striga “mami” si abia astept sa-i imbratisez, nici nu ma mai intereseaza ca tricoul meu se face negru de la mainile lor. Sunt murdari din cauza prafului, dar cand primesc sapun se spala pana il consuma pe tot J. Odata pe saptamana merg cu clasa mea la sistemul de apa si ii ajut sa-si spele hainele si dupa ce le termina, se spala si ei. In timp ce spalam pe una din fetite, era asa de bucuroasa si zicea “preiz di Iere” care inseamna “Slava Domnului”. Nu-mi amintesc sa-I fi multumit vreaodata Domnului pentru apa si sapun cand eram in Romania, acum am fost invatata de niste copii din clasa I.

namibia augustIn ultima zi de scoala, am facut un magazin pentru copii. Din banii donati, de biserica la care merge bunica lu Rena, am cumparat papusi, masinute, tricouri, fuste, sepci, ghiozdane, dulciuri si alte jucarii. Pe punctele pe care copii le-au primit in timpul scolii, ca rasplata pentru invatat, si-au putut cumpara fiecare cel putin cate o jucarie si ceva dulciuri. Nu va pot descrie ce bucurosi au fost…pentru unii din ei a fost primadata cand si-au cumparat ei ceva, si pentru majoritatea a fost primadata cand au avut o masinuta sau papusa. Unele dintre fete si-au legat papusile la spate, cu un material, sa se joace “de-a mamica”, si purtau bebelusul in spate, asa cum poarta mamicile pe fratii lor mai mici. Cei care si-au cumparat ghiozdane, le purtau asa bucurosi, nici macar la masa nu le-au dat jos.

Acum suntem in a 2-a saptamana de vacanta si copii nu mai vin la scoala, dar in fiecare zi sunt in jur de 10 copii pe aici pe langa bucatarie si cer ceva de lucru, tocmai pentru a primi de mancare. Cateodata nici nu avem ce sa le dam sa lucreze, sunt si copii sub 8 ani, dar pentru ca nu vrem sa se invete sa fie niste oameni cersetori, ci mai degraba sa munceasca pentru a castiga ceva, le dam sa mature, sa dea mancare la gaini, sau chiar sa lucreze la pamantul lor de pe langa case, sa-si ajute parintii si abia apoi primesc recompensa. Neli, perosana care este responsabila cu majoritatea lucrurilor de aici, aduna toti copii pe care-i vede si le da de mancare, are o inima mare, si nu degeaba oamenii de aici o numesc “Mama Neli”. Chiar ieri, in timp ce cauta ceva sa le dea sa manance, am auzit-o spunand “ce sa fac, nu-i pot lasa flamanzi, nu pot sa-i vad asa”. Unii din ei vin din familii cu cate 10 copii, si pe langa, mai vin si verisori si alti prieteni. Toti mananca din pachetul de mancare pe care-l primeste unul dintre parinti. Toti cei care muncesc aici sunt platiti saptamanal prin alimente (ulei, cartofi, ceapa, malai, zahar, ceai, orez, macaroane, supa de soia, faina ). De multe ori ajung la sfarsitul saptamanii fara sa mai aibe nimic din ce au primit, si vin aici sa mai ceara de lucru pentru a mai primi supliment.

namibia augustSaptamana trecuta, 3 dintre noi am fost intr-un alt sat, la departare de 150 km pentru a ajuta un alt misionar acolo. Oamenii din acel sat aveau o gradina ingradita de guvern , si desi era facuta de 5 ani, niciodata nu au plantat nimic acolo pentru ca nu aveau ce si nici nu stiau cum. Intr-o zi am reusit sa plantam rosii, fasole, ardei, varza, ridichi si marar. In timp ce plantam semintele, inima mea era asa de bucuroasa stiind ca Domnul va face sa creasca samanta si oamenii vor avea ce sa manance. Le-am dat si niste haine, si pe cateva femei le-am invatat sa croseteze. Sursele de castig sunt crafturile ce le fac din lemn sau din oua de strut, femeile mai culeg un fel de radacina pe care o usuca si o vand ca sa se faca ceva pastille, iar barbatii merg la vanat. De putine ori se intorc cu care un animal sau o pasare, dar de cele mai multe ori vin cu mana goala.

Am vrea sa mergem mai des in alte sate dar e asa de greu cu transportul. Nu avem masina, dar din banii pe care o alta persoana i-a donat, s-a cumparat  o bicicleta. Totusi e greu de mers aproximativ 50-60 de km dus-intors cu bicicleta mai ales ca drumul e din nisip si cu tepi de la acacia. Cat se poate, se merge pe jos sau cu ocazia. Chiar daca e greu si e distanta mare, nu vrem sa renuntam la satele unde mergem pentru ca vedem ca Domnul lucreaza vizibil in inimile oamenilor si au nevoie de crestere si de invatatura. Si noi suntem incurajati cand auzim marturiile lor cum Domnul le vorbeste prin vise, sau cum le sunt schimbate vietile si cum incep ei sa le spuna altora despre Dumnezeu. In luna octombrie o sa fie botez si avem deja 8 persoane care au cerut sa fie botezati.

Iarna a trecut si dintr-o data vremea s-a incalzit, noaptea nu mai e frig si ziua e foarte cald, dar din cauza ca se aduna norii pe cer (pana acuma nu era pata de nor), panourile solare nu se mai incarca, nu mai prea este energie si incepem sa avem probleme cu apa. Curand o sa inceapa sezonul ploios si multi dintre oameni nu sunt gata cu defisatul pamanturilor, sau cu acoperitul caselor. Din cauza ca mare parte din zi barbatii sunt plecati la munca, femeile si copii trebuie sa munceasca la casa si sa pregateasca pamantul pentru a planta.

Am primit 40 de vaci ca sa ingrijim de ele si tot laptele il luam gratis, si 20% din vitei care se nasc sunt donati pentru misiunea de aici. Din lapte facem branza si ramene sa dam cate 2 litri si la muncitori. Asa fain e sa vedem cum Domnul nostru se ingrijeste, acum o luna nici nu ne imaginam ca vom avea atat lapte sau branza.

Fetele au invatat sa croseteze floricele pe care le pot folosi sa-si acopere partile rupte din haine

namibia august

Sau sa le puna in par:

namibia august

namibia august

Sa gustati putin din bucuria ce am vazut-o pe fetele lor cand si-au cumparat fiecare cate ceva din “magazinul” de o zi.

Echipa Kalahari New Hope  si Rebecca 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *


6 + three =