Newsletter Lidia – Namibia

Posted by Administrator in Misiune, Ştiri tagged with

Primele trei saptamani – Kalahari New Hope
“Toti oamenii sunt cuprinsi de frica si marturisesc: Iata ce a facut Domnul.” Si recunosc ca aceasta este lucrarea Lui! Cel neprihanit se bucura in Domnul si in El isi cauta scaparea, toti cei cu inima fara prihana se lauda ca sunt fericiti !!! Psalmul 65: 9,10
Versetele astea le-am citit cand inca eram in avion, inainte sa ajung in Windhoek si asa m-am bucurat ca am primit din nou incredintarea ca lucrarea de aici de la Kalahari este a Lui. Si eu trebuie sa simt doar bucurie si recunostinta pentru ca Dumnezeu vrea sa slujesc aici.
Cel mai mult m-am bucurat cand am ajuns fiindca am gasit oameni dedicati Domnului si pasionati de lucrarea de aici, de sufletele oamenilor si care traiesc pentru Domnul si slujesc cu adevarat bushmenilor. Si cu cata bucurie lucreaza familia si voluntarii care vin aici si chiar daca uneori e mai greu si pentru ei, nu privesc la obstacole, ci merg inainte bazati pe promisiunile lui Dumnezeu!!! Am asa de multe de invatat de la ei. Il vad asa de clar pe Isus in vietiile lor.

newsletter Lidia

Foto Adi Miu


In prima zi cand am ajuns in Kalahari, dupa o calatorie lunga din capitala pana aici, aproape 700 de km, i-am cunoscut prima data pe copii. Sunt asa de frumosi si de speciali. Mai ales dimineata, cel mai frumos moment este cand ii vad venind pe drum inspre Baza. Sunt asa de fericiti si lipsiti de orice griji! In fiecare dimineata isi primesc micul dejun si au un moment devotional in care canta si se roaga impreuna cu muncitorii, mananca si dupa aceea incep orele la scoala.
In prima zi am lucrat cu copiii de la gradinita. Cei mici sunt asa de cuminti si de sfiosi, daca le zambesti imediat se rusineaza si se uita in alta parte sau isi pun mana pe fata. Cei de la gradinita abia acuma incep sa invete sa tina corect creionul in mana. Poate alti copii de varsta lor stiu sa lucreze pe calculator sau au chiar telefon, dar copiii acestia nu stiu de lucrurile astea. Sunt asa de bucurosi ca pot avea un creion, o foaie si cateva jucarii pe care le avem aici in Baza si le dam sa se joace cu ele. Cand se joaca cei mici cu jucariile pana si cei mari le iau in mana si au zambete pe fata ca in sfarsit pot sa tina si ei o jucarie in mana.

In 6 noiembrie am inceput sa predau pentru prima data la clasa a I-a si am crezut ca o sa fie mai usor, dar a fost destul de greu. Slava Domnului ca am putut sa am rabdare si intelepciune si am putut sa le arat dragoste copiilor chiar si atunci cand trebuia sa fiu mai autoritara cu ei. Si n-as putea sa fac nimic sau sa arat ceva, daca n-as stii ce inseamna dragostea lui Isus. Vad cum Domnul lucreaza si cum se schimba asa incet copiii. Am vazut cum incearca sa nu mai vorbeasca, sa nu se mai bata in timpul orelor si cum incearca sa invete literele si sa faca adunari si scaderi. In fiecare zi avem doua ore de engleza, o ora de matematica si in ultima ora avem sport, religie, muzica. Cel mai mult le place sa cante si sa bata ritmul cu mainile, stiu atatea cantece frumoase, au voci deosebite si canta din toata inima.
Luni, in 7 noiembrie am fost impreuna cu misionarii de la “Kalahari New Hope” sa debushizam( adica sa taiem bushii, niste copaci cu multi spini care cresc in zona) la o familie care vroia sa isi faca o gradina si sa planteze. Familia la care am fost s-a botezat de curand si s-au bucurat mult ca i-am ajutat si au vazut ca ne pasa de ei. Erau asa de bucurosi ca vine cineva sa ii ajute sa faca munca asta asa de grea.

newsletter Lidia

Foto Adi Miu

Cand am terminat munca ne-am rugat impreuna cu ei si in special ne-am rugat pentru fetita lor care era bolnava. Cand am fost dupa doua zile sa vad cum se simte,iar Sana, mama fetitei mi-a zis ca nu i-a dat niciun medicament, doar s-a rugat si Dumnezeu a facut-o bine pe fetita.
In seara aceleasi zile a venit Dani, baiatul misionariului de aici si ne-a spus ca a murit de TBC tatal unui baietel de la scoala. Era asa de trist si a inceput sa planga pentru ca omul ala a murit nemantuit si ca sufletul lui nu o fost castigat pentru Isus. Sa ma ajute Domnul sa simt durere atunci cand cineva moare fara sa-L cunoasca pe El si lucrul asta sa ma motiveze sa spun si sa duc Evangelia oamenilor si copiilor de aici! Spunea mama Neli ca singura avere pe care omul acesta a lasat-o a fost poate o oala si o patura cu care l-au infasurat atunci cand l-au pus in groapa, pentru ca familia lui nu a avut bani nici macar sa-i cumpere un sicriu. A doua zi am fost si noi la inmormantare, asa de mult ne-a vorbit Domnul la toti si ne-a reamintit ca suntem doar tarana si ca viata traita fara Isus este o viata risipita si pierduta pentru vesnicie. In fiecare seara, noi, voluntarii de la Kalahari avem partasie impreuna si in seara zilei cand a fost inmormantarea am vorbit despre cat de important este sa mergem mai mult in sate si sa le spunem despre Isus, ca sufletele oamenilor sa fie salvate si macar in viata de dincolo de moarte sa fie fericiti impreuna cu Dumnezeu.
Intr-o seara am fost sa vizitam cateva familii din zona si pe cei din a doua familie la care am fost i-am gasit rugandu-se si avand partasie impreuna cu Domnul. Sunt asa de lipsiti de orice lucru material, sunt inconjurati de boala si de moarte, dar doresc cu adevarat sa Il cunoasca pe Dumnezeu si sa faca din El comoara lor cea mai de pret.
Saptamana asta am fost in doua sate: Kano Vlei 1 si Kano Vlei 2, sa avem partasie cu oamenii de acolo si sa le ducem alimente. Cata saracie e acolo !!! Oamenii de la Kano Vlei 2 isi fierbeau niste viermi care-i gasesc pe camp, ca sa-i manance pentru ca altceva nu aveau, iar cei de la Kano Vlei 1 ne-au spus ca au imprumutat 5 kg de malai si s-au pus sa il fiarba si sa manance toti cate putin. Vedeam speranta pe chipurile lor pentru ca au putut auzi Evanghelia si pentru ca au primit niste zahar, malai si putin ulei.
Weekendul acesta am fost intr-un sat, Mkata si am inceput acolo o lucrare cu copiii. Au fost asa de multi! Ne-au cantat cantecele pe care ei le stiau dupa care noi i-am invatat un verset din Romani si doua cantece, printre care si “Isus iubeste pe fiecare.”

newsletter Lidia

Foto Adi Miu

Erau asa de cuminti si dornici sa invete Cuvantul lui Dumnezeu si le placea asa de mult sa cante si erau asa de fericiti ca am putut merge la ei! La final le-am impartit cateva ciocolate si niste bomboane. Vai, cat erau de fericiti si cat s-au bucurat ca au primit dulciurile astea asa de putine! Sunt asa de multumitori oamenii de aici pentru fiecare lucru marunt. Intr-o zi am dat unei femei un pahar de apa si inainte sa bea apa s-a rugat si a multumit Domnnului pentru paharul de apa.
Sa ne dea Domnul putere sa putem facem lucrarea de aici si lucrarea din sate cu daruire si pasiune si lucrul cel mai important este sa ne ajute El ca in toate lucrurile sa putem arata dragoste, bunatate si rabdare. Cu alte cuvinte, sa putem arata ceea ce Isus ne arata noua in fiecare zi!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *


nine − = 7