Stiri despre Lidia – dec. 2012

Posted by Administrator in Misiune, Ştiri tagged with

Citeam acum o poezie care vorbeste despre har si vad cum Dumnezeu ne invata in fiecare zi ca trebuie sa traim prin El si prin harul Lui, altfel nu am putea sa facem nimic si ceea ce s-ar vedea ar fi doar firea si carnea trecatoare. O strofa din poezie spune:

Astazi cand foarte multi crestini alearga,
Fac mult si totusi multe-s in zadar
Nu ma bazez pe propriile-mi forte
Aleg sa fiu un dependent de har.

Atat har ne-a aratat Domnul in luna decembrie aici in Kalahari! Luna aceasta copiii au avut vacanta si inca de la inceputul vacantei i-am chemat in fiecare zi ca sa-i invatam cantecele de Craciun si sceneta pe care am pregatit-o pentru ei. La inceput, nu prea intelegeau ce inseamna o sceneta, erau asa de surprinsi, dar prin sceneta am vrut sa-i facem sa inteleaga mai bine mesajul adevarat al Craciunului. Si ma bucur asa de mult ca au putut invata cantecele si rolurile de la sceneta, chiar daca la inceput eram mai descurajati si nu credeam ca in final toate lucrurile vor iesi bine. Domnul a lucrat la inimioarele lor si le-a dat dorinta asta si intelepciunea de a-L sluji si de a fi o bucurie pentru biserica si chiar asa a si fost.

In ziua de Craciun, eram tare stresati toti, inclusiv copiii si ne gandeam: “Oare cum o sa iasa?”, “Oare isi vor aminti rolurile?”, “Oare vor veni toti copiii?”, “Oare nu o sa se emotioneze prea tare cand vor vedea multi oameni?”, dar in toate lucrurile El a ramas credincios si ne-a dat biruinta in toate lucrurile. In dimineata de Craciun toti copiii au venit mai devreme, pentru ca le-am spus ca trebuie sa ii imbracam si trebuie sa stabilim ultimele detalii cu privire la sceneta. In dimineata de Craciun, copiii se indreptau dis de dimineata spre baza, doar ca nu paseau prin zapada, ci bucurandu-se de caldura soarelui, care stralucea puternic desi erau primele ore ale diminetii. Intre timp, cativa baieti au plecat cu masinile si cu tractorul cu remorca sa aduca oamenii din Grashoek si din Kano Vlei aici la biserica, sa avem partasie cu ei si sa ne bucuram impreuna de acesta sarbatoare.

Au venit destul de multi oameni, cred ca in total am fost aproape 300 de persoane, iar lucrul acesta i-a cam dat bataie de cap la mama Neli, care trebuia sa gateasca pentru atat de multi oameni, dar inima ei jertfitoare si dornica sa-i ajute si sa-i hraneasca, a facut-o sa se trezeasca la ora 5 dimineata, poate chiar mai devreme, ca sa inceapa pregatirile cu mancarea.

Oamenii au inceput sa vina in jur de ora 8 jumatate si mama Neli le-a dat cozonac si ceai pentru ca zicea ea : “Oamenii astia sunt flamanzi, cum sa-i tinem pana la ora 1 cand o sa fie masa?”. Cate avem de invatat de la mama Neli, ea e o binecuvantare pentru locul acesta si pentru oamenii de aici!

lidia decembrie 2
Intr-o zi un baiat m-a intrebat cat o sa stau aici in Kalahari si eu i-am raspuns, iar la final el mi-a raspuns ca poate ca toti vor pleca de aici, dar mama Neli niciodata.

In dimineata de Craciun copiii, care jucau in sceneta au ajuns mai devreme si am inceput sa-i imbracam in costumasele pentru sceneta (unele au fost improvizate in ultima clipa). Ei erau asa de frumosi, mai ales ingerasii! Cata seninatate si bucurie era pe fetele lor, chiar daca se putea vedea ca totusi aveau emotii pentru momentul in care vor trebui sa isi spuna rolurile in fata atator oameni.

lidia decembrie
Inainte sa se inceapa biserica o fetita, care juca rolul Mariei, a venit la mine si mi-a spus ca are emotii si ca inima ei bate foarte tare si sa ma rog cu ea ca Domnul sa o linisteasca si sa o ajute sa spuna cuvintele si sa aiba putere sa poata juca pana la final. Si asa de bine a fost! Toti copiii s-au descurcat foarte bine, erau asa de fericiti cand vedeau ca si-au spus cuvintele bine si ca lumea ii aplauda, se simteau asa de impliniti si de bucurosi ca au putut juca sceneta si cred ca si ei au inteles mai bine mesajul pe care am vrut sa il transmitem prin faptul ca ei insisi au fost “protagonisti”, dar si oamenii ii priveau cu atata uimire si interes. Cel mai impresionant moment a fost cand a venit Iosif cu Maria in Betleem, am luat un magarus adevarat si i-am zis fetei si baiatului (Maria, respectiv Iosif) sa vina pe langa magarus, dar fata i-a spus baiatului ca vrea sa o urce pe magar. Asa de uimiti au fost oamenii cand au vazut, caci daca la inceput “Maria” avea emotii, acum era asa de degajata si o liniste parca se vedea pe fata ei maronie si o sclipire in ochii ei rotunzi. La finalul scenetei toata lumea i-a aplaudat, iar dupa aceea am inceput sa cantam melodiile care le-am invatat special pentru Craciun. Desi au fost cam multe, si-au amintit cuvintele si cantau cu atata bucurie, care de multe ori noua ne lipseste, o bucurie adanca in simplitate si in mijlocul lipsurilor si incercarilor, pentru ca bucuria lor e Dumnezeu. Dupa ce biserica s-a terminat toti s-au bucurat si de o masa buna, de un suc si de cativa biscuiti. Poate a fost cea mai buna masa a lor din anul acesta. Copiii au primit niste moristi (facute din coceni vopsiti in albastru si cu coli de hartie de diferite culori) si niste balonase in forma de lebada, girafe si catei, erau asa de incantati si de multumiti, alergau prin toata curtea ca sa porneasca moristile si se mandreau cu noile lor jucarii. Atat de putin si totusi aveau o bucurie asa de mare…

Inainte de Craciun, lunea, am impartit cateva cadouri. Copiilor le-am dat hainute, iar parintilor le-am dat alimente. Copiii erau asa de fericiti cand se vedeau cu hainute noi si curate! Am fost intr-un sat sa le dam hainute, dar copiii erau asa de murdari, ca a trebuit sa-i spalam mai intai, dar erau asa de fericiti! …si oare cati dintre noi nu avem mai mult de un rand de haine? Majoritatea au un singur rand de haine, maxim doua. Oare cum ar trebui sa arate viata noastra cand stim ca suntem asa de binecuvantati? Femeile de bucurie, cand primeau alimente incepeau sa cante si sa danseze… Cand imbracam copiii cu hainutele noi, ma simteam asa de implinita ca pot sa fac o bucurie unui copilas si puteam sa simt pielea lor aspra si talpile lor asa de tari si pline de bataturi, pentru ca majoritatea umbla desculti. Dar in mijlocul lipsurilor si al incercarilor sunt asa de bucurosi si se bucura de fiecare lucru marunt si sunt asa de multumitori pentru tot ce primesc, o viata simpla in care gasesc bucurie si speranta pentru ca Dumnezeu are mila de ei si se indura de ei.

lidia decembrie

Copiii inainte sa primeasca hainutele
lidia decembrie

Copiii cu hainutele noi

Tot in ziua de luni seara am fost si la colindat. De la ora 1 jumatate noaptea, mergeam la casele oamenilor si incepeam sa cantam, iar oamenii erau afara si dormeau pe nisip, se ridicau si incepeau sa cante cu noi. Am fost cu colinda prin apropiere si la Restcamp, un sat la 3 km departare de noi. Cantam si colinde romanesti si in engleza, ca ei nu au cantece de Craciun.

Dupa Craciun am fost in misiune pe sate, am stat de joi pana sambata. Am fost prin locuri in care nu te gandeai ca acolo pot locui fiinte umane, erau asa de fericiti cand ne vedeau, prin acele locuri poate trece o masina o data la cateva luni si le este asa de greu sa se deplaseze. Cand vedeau copiii hainute noi, erau asa de fericiti, se uitau unii la altii si nu mai puteau de bucurie, iar adultii, cand le dadeam alimentele si hainele erau in culmea fericirii. Cand le dadeam porumbul se intampla sa mai cada cateva boabe pe jos si oamenii imediat incepeau sa le stranga ca nu cumva sa se piarda ceva.

Intr-un sat un om i-a spus lui Dani (baiatul misionarului de aici) ca nu are tricou si Dani si-a dat jos tricoul si i l-a dat, iar el era asa de fericit ca are o haina noua. Asa dragoste are Dani pentru bosimani, ar dat totul pentru ei si pentru sufletele lor. Intotdeauna cand se roaga, el se roaga prima data pentru mantuirea bosimanilor.

In 15 ianuarie o sa inceapa scoala din nou si sper sa avem mai multi copii la scoala si la gradinita. Sa ne dea Domnul intelepciune ca in toate lucurile sa lucram cu intelepciune si sa aratam dragoste si bunatate copiilor, in special sa ne dea rabdare cu copiii si sa avem biruinta in anul asta scolar.

“Din El, prin El, si pentru El sunt toat lucrurile.” Romani 11:36

2 comments

  1. Felicitari pt sceneta .. Ma bucur mult sa aud ca Domnul lucreaza asa de fain si Domnul sa le rasplateasca copiilor care sau implicat in sceneta si voua care ati avut rabdare cu ei vati rugat si iati invatat..si chiar e de mirare cata bucurie au oamenii aia .. Domnul fie laudat in toate lucrurile :)

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *


one × = 2