Despre scoala

A trecut deja o luna si ceva de cand am ajuns si eu aici in baza de misiune. Multe lucruri sunt schimbate de anul trecut si m-am bucurat sa vad ca multe sunt tot la fel. ’’S-au schimbat copiii’’ asta a fost primul lucru ce l-am observat inca din prima zi cand am intrat in clasa, aceeasi clasa la care am predat si anul trecut. Tare m-am bucurat sa vad cat de mult au evoluat. Va scriu si voua putin din uimirile mele: daca anul trecut, cand venisera prima data la scoala, se plimbau prin clasa – acum stau cuminti in bancile lor. Anul trecut abia daca unul sau doi ridicau mana sus cand vroiau sa raspunda, acum cand ma uit la ei cum isi asteapta randul ca sa fie numiti si stau cu mana frumos ridicata, sunt asa de fericita. Nu stiau cum sa isi tina caietele, scriau ba la inceput, ba intorceau caietul, in schimb acum, oricine si-ar putea da seama in ce data au facut fiecare lectie. Pe langa disciplina, vad o mare schimbare si in limbajul lor – vorbesc mult mai bine engleza, cunosc mai multe lucruri, unii chiar stiu sa citeasca singuri, stiu sa adune, sa scada si unele inmultiri – si sunt doar pe clasa a 2-a, fara sa aiba un parinte care sa se ocupe de ei acasa, asa cum am avut noi. Fara sa fie obisnuiti sa fie trasi la raspundere daca au invatat de acasa tabla inmultirii cu 2 sau daca si-au facut tema.
Toate lucrurile astea nu ar fi fost posibile fara ca Dumnezeu sa fie Cel care invata, indruma, iubeste, da intelepciune… daca nu ar fi fost El de partea noastra, am fi cladit fara ca sa se vada vreo diferenta. Tot meritul este al Lui si cand ma uit la copilasii acestia imi doresc asa de mult sa realizeze si ei ce Dumezeu mare avem, cat de iubitor e si cat sunt ei de speciali in ochii Lui.

Femeia indracita

Unul din satele unde mergem, este Kanu Vlei. Mergem acolo de 2 ori pe saptamana. O sa va povestesc putin despre ce s-a intamplat intr-o duminica cand am mers acolo. Dupa program a venit la noi Reino, un om care il iubeste pe Dumnezeu cu pasiune, canta cu bucurie, marturiseste ce face Dumnezeu in viata lui, se roaga si Dumnezeu ii raspunde prin vise. Acest om ne-a spus ca este o femeie care locuieste langa el si este legata de multe duhuri si ne-a chemat sa mergem sa vorbim cu ea si sa ne rugam pentru ea. Cand am intalnit-o parea o femeie normala care ne povestea despre cum cineva a vrut sa-i fure vacile, apoi a inceput sa povesteasca despre moartea fiului ei, care a fost acum aporape 20 de ani. Vorbea fara nici o problema, pana cand a fost intrebata daca crede in Dumnezeu si daca vrea sa ne rugam pentru ea. Atunci in timp ce asteptam raspunsul ei, a cazut si statea intinsa pe jos. Au ridicat-o oamenii, dar ea nu mai era la fel, parea intr-o alta lume, parca nici nu mai auzea ce ii spuneam. Dani Pater ii spunea ca Dumnezeu o iubeste si vrea sa fie libera, dar trebuie si ea sa vrea. Femeia se uita in gol si nu putea sa zica nimic, la un moment dat a inceput sa planga ca si cum boceste, dar Dani, care a mai avut experiente dinastea ne-a spus: ’’asta nu e Dumnezeu care o face sa planga, nu e plans de parere de rau, e diavolul care vrea sa ne insele si ne intelege chiar si acum cand vorbim in romaneste’’. In momentul acela, femeia s-a oprit din plans dintr-o data si a inceput din nou sa vorbeasca despre vaci, la fel de cursiv ca la inceut. Ne-a aratat ranile ei de la picioare, cum si-a bagat cutitul de 2 ori in picioare, si ceilalti ne-au povestit cum a incercat sa omoare pe altcineva . Lucrurile astea i se intampla din cauza ca merge pe la vrajitori. Ne-am rugat pentru ea si pentru familia ei si in timp ce ne rugam, duhurile se manifestau din nou prin ea, lesina, se ridica, plangea, ii curgea saliva din gura…lucruri care par infricosatoare, dar am simtit cum Dumnezeu are mila chiar si de suflete care sunt pline de cel rau si goale de Dumnezeu. Stiu ca ea nu e singura persoana care este asa de legata si de care satan isi bate joc, pe langa ea am mai intalnit alte 2 femei… Sunt asa de multi de care nu stim, sau doar auzim cate putin, dar asta ne face constienti de lupta mare care este in spate la ceea ce vedem. Dumnezeu se lupta pentru noi si faptul ca putem gandi limpede, ca Il cunoastem pe El, asta nu e din cauza ca noi meritam mai mult decat aceasta femeie. E din cauza ca El ne-a ales ca sa spunem lucrarile Lui minunate si sa Il marturisim pe El. Imi doresc ca El sa ma ajute sa iau toata armura Lui in fiecare dimineata, caci stiu ca noi nu avem de luptat impotriva carnii si a sangelui, ci impotriva duhurilor intunericului.

Moartea lui Oti

Oti e un baiat care avea 23 de ani si e tot din Kanu Vlei, un nepot al femeii de care v-am scris mai sus. Am auzit ca era bolnav si am mers cu totii la el. Multa lume se adunase pe langa casa lui. Abia mai vorbea, si de miscat nu se misca aproape deloc. Ma uitam la el si il vedeam asa de uscat, si slab. Vedeam cum se scurge vlaga din el si desi nu eram siguri ca o sa moara, stiam ca sfarsitul lui e aporape. Dani i-a spus despre mantuire, despre jertfa Domnului Isus, despre faptul ca trebuie sa creada in El si va fi mantuit, si el a raspuns : “cred ca Dumnezeu e bun, ca diavolul e rau si e un mincinos, vreau ca Dumnezeu sa imi curateasca inima si sa imi ierte toate pacatele”. Si-a recunoscut pacatul si apoi ne-am rugat din nou, si impreuna cu noi s-a rugat si el. Nu putea spune multe, dar zicea in limba lui “Doamne, ia-mi inima”. Dupa ce am incheiat rugaciunea, ne-a spus ca vrea sa vada mai bine casa. Nu am stiut la ce casa se refera, dar apoi traducatorul ne-a spus “vede o casa, si nu vrea sa stea doar sa se uite la ea, nici doar sa o viziteze, ci vrea sa il duca Domnul acolo, sa locuiasca in ea”. Dumnezeu i-a aratat de atunci casa in care urma sa il duca mai tarziu. Apoi am vazut un zambet pe fata lui, un zambet ce doar Dumnezeu l-a pus acolo, fata i s-a inseninat si a inceput sa cante cu noi cantarea “soon and very soon we are going to see the King” putea doar sa zica “aleluia, aleluia”. L-am dus la cel mai apropiat spital si pe tot parcursul drumului am cantat. Cand am ajuns, am parcat masina la spital si in momentul acela a murit. Nu a mai apucat sa fie scos din microbuz, dar cu totii am stiut ca Oti a murit mantuit. Nu voi putea uita fata lui senina si zambetul de copil mantuit. Chiar daca a avut o viata departe de Dumnezeu, dar la fel ca talharul de pe cruce, si-a dat seama ca nevoia lui cea mai mare e sa fie iertat si mantuit si prin moartea lui, Dumnezeu a fost glorificat. A fost multa lume atunci cand el marturisea si toti au auzit mesajul salvarii.

O veste buna

Inimile noastre sunt pline de bucurie… Duminica seara, 4 fete de la noi de la scoala (Paulina, Ana, Lucia si Ema) au venit la Lidia cu intrebarea: ,,crezi ca e bine ce decizie am luat in dimineata asta la biserica? Ne-am decis sa ne botezam, si sa spunem despre Dumnezeu la toti bushmenii” . Aceste fete sunt adolescente, crescute aici langa baza de misiune. Vedem foarte bine schimbarea ce le-a facut-o Dumnezeu in inimile lor, asta se vede in comportamentul lor, in vorbire, in pasiunea cu care canta acum cantarile…daca pana acum abia le porneai sa cante o cantare in biserica, martia asta in timpul de rugaciune ele nu se mai opreau din cantat, il slaveau si il laudau pe Domnul nostru, care acum e si Mantuitorul lor personal. Botezul o sa fie pe data de 6 ianuarie si pana acum sunt aproximativ 8 persoane, atat de aici din zona bazei de misiune, cat si din alte 3 sate unde mai mergem, dar ne rugam sa fie cat mai multe.
In timp ce priveam odata apusul, ma gandeam oare ce este asa special in locul asta secetos, uscat si fara apa…si atunci privind in jurul meu, am primit raspunsul: vad flori, vad pomi, vad frumusetea de la apus, aud pasari cantand si copii jucandu-se… asa suntem si noi omenii. Cand realizam ca suntem nimic, ca suntem ca un pamant uscat si fara viata, Dumnezeu pune viata in noi. Face sa creasca frumusete asa cum sunt florile in desert, ne pune bucurie in inima, asa cum se bucura niste copii care desi nu au avut 3 feluri de mancare, sunt multumiti de mamaliga cu fasole ce o primesc…Dumnezeu e viata! Realizez in fiecare zi ce Domn minunat si glorios avem si sunt onorata sa Il slujesc.

Motive de rugaciune
• pentru protectia noastra
• pentru mantuirea oamenilor de aici
• pentru scoala, copii sa inteleaga ce le predam, sa primeasca intelepciune, si noi sa avem rabdare cu ei, sa ii iubim, sa le fim indrumatori inspre Hristos
• pentru ploaie, ca sa se faca recolta
• sa terminam de acoperit casele ce se construiesc acum, inainte ca sa vina ploile mari

Mai jos, sunt poze cu diferite actvitati ce le avem in baza de misiune

La intalnirea cu femeile

Proiectul cu noile case facute din pamant si paie, materiale ce le pot folosi chiar si bushmenii fara sa aibe nevoie de o avere. (Dragos si Iosif)

La biserica din satul Kanu Vlei

In satul Kanu Vlei, cu grupa de copii (Bianca si Rebeca)

Copiilor le place sa sara coarda si Stefan ii ajuta

La biserica, in satul Mkata, (Rena, Bianca si Betty)

La grupul de copii in satul Mkata

Copiii si muncitorii la masa

Una din salile de clasa, cu noile banci

(Ema si Betty)

Mica noastra farmacie (Neli Pater)

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile, a Lui sa fie toata Gloria!!
Rebecca Groza si echipa Kalahari New Hope