„Harul Meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita….deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine. ”

Dupa o luna si jumătate petrecuta in Kalahari inca mai am momente in care mi se pare ca e doar un vis faptul ca sunt aici, apoi ma uit in jurul meu si realizez cat de mare e Harul Domnului.

Din prima zi m-am adaptat destul de repede.  La scoala, am avut la inceput doar o grupa in care aveam 12 copii, iar acum dupa plecarea voluntarilor am  primit inca o grupa . E mai obositor, dar de fiecare  data cand intru in clasa si vad copiii zambind primesc putere.

Continue reading →

Au trecut aproape doua saptamani de cand suntem parte din povestea lui Dumnezeu din tribul palawano. De cand suntem aici, ne-am dat seama ca suntem doar martori la ceea ce face El in viata oamenilor de aici. Primele zile au fost mai grele, nu stiam cum sa ne integram in viata lor sau cum putem pune mana sa facem ceva practic pentru oamenii de aici. Oamenii palawano sunt asa sfiosi si speriati (asa au fost la inceput) mai ales copiii si cu greu ne-am apropiat de ei. Acum la sfarsit ne dam seama ca ii iubim mai mult pentru ca a luat mai mult timp si efort sa ne apropiem si sa ii cunoastem.

Aproape in fiecare zi am avut acelasi program, dimineata de la 8 incepea scoala si eram acolo prezenti cand toti se rugau pentru noua zi de scoala. Cat de mult avem de invatat de la niste copii! Cu fetele ne-am pus sa restauram cartile vechi si foarte uzate ale scolii, sa le punem in folii si sa le etichetam pe toate. A fost munca pe banda, dar am facut totul cu gandul ca orice lucru, mic sau mare il facem pentru ca El sa fie inaltat. Continue reading →

Namibia

Sunt mai mult de trei săptămâni de când am plecat din țară și mă simt în egală măsură bucuroasă cât și îndatorată să furnizez cantitatea de informație pe care pasta si dimensiunea paginii mi-o permit.

Călătoria până în Namibia a fost lungă și prăfuită pe alocuri cu intervenții din partea celui rău. Am parcurs o porțiune de drum cu autocarul timp de douăzeci de ore – timp în care o mașină din fața noastră a scăpat de sub controlul șoferului, care adormise la volan, dar am fost păziți de pericol; după încă o bucată de vreme o persoană a decedat în timpul unei opriri în Germania –  am așteptat zece ore în aeroportul din Frankfurt, alte zece ore cu avionul până în Windhoek, capitala Namibiei, unde am fost cazați o zi. În ziua următoare am plecat de dimineața cu un microbuz până în cel mai apropiat oraș de bază. Am ajuns într-un final joi noaptea, dupa patru zile pline, în baza Kalahari New Hope. Continue reading →