„Harul Meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita….deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine. ”

Dupa o luna si jumătate petrecuta in Kalahari inca mai am momente in care mi se pare ca e doar un vis faptul ca sunt aici, apoi ma uit in jurul meu si realizez cat de mare e Harul Domnului.

Din prima zi m-am adaptat destul de repede.  La scoala, am avut la inceput doar o grupa in care aveam 12 copii, iar acum dupa plecarea voluntarilor am  primit inca o grupa . E mai obositor, dar de fiecare  data cand intru in clasa si vad copiii zambind primesc putere.

Saptamanile  care au trecut,  in special ultimele 3 au fost foarte grele, asa cum a scris si Rena.  Au venit containarele mult asteptate si am avut mult de lucru. Copiii au fost in vacanta doua saptamani si asa am reusit sa terminam.  Acum doua saptamani au venit aici cei de la Guvern – Ministerul Educatiei si a trebuit sa ne ocupam ca toate lucrurile sa fie in regula, au fost foarte incantati de tot ce inseamna Kalahari New Hope. Am vazut cum Dumnezeu lucreaza asa de minunat.

Saptamana trecuta a inceput scoala si trebuie sa recunosc ca mi-era tare dor de copilasi, ii iubesc foarte mult, insa de grupa mea mi-era dor cel mai mult. Desi a fost putin mai greu, m-am umplut de bucurie. Motivul? Junias.

Junias e un baiat din grupa mea, are cam 15-16 ani, insa inca e la stadiul in care invata sa citeasca si sa calculeze, insa e un baiat cu un caracter puternic. Acum 2 ani a fost exmatriculat pentru ca era foarte rau, insa Dumnezeu a lucrat la caracterul lui si continua sa o faca. L-am vazut de multe ori zambind in timpul orei si din senin imi spunea:  “Teacher, I’m happy! Because I love Jesus. ” M-am bucurat enorm de mult si imi da putere sa ma incred mai mult in Domnul pentru ca vad ca El  lucreaza si tot ce facem noi aici nu e zadarnic.

Vineri , impreuna cu alti 2 membri ai echipei am fost la Kanovlei si Grasshoek sa impartim plapume la copiii de la scoala. Desi drumul pana acolo a fost dificil, pentru ca e foarte nisipos –  a trebuit sa conduc microbuzul care nu are directia foarte buna – m-am obisnuit  (acum 2 saptamani am fost trimisa in oras care nu e foarte aproape  cu o masina care nu avea frane foarte bune) insa vineri am  simtit ca Domnul a fost cu noi si ne-a pazit si copiii erau extrem de fericiti, in sfarsit au ceva cu care sa se acopere, deoarece aici noaptea e foarte friguroasa. Au plecat acasa cu plapumele in brate cantand si radiind de fericire.

Apoi seara, desi eram cu totii obositi , dupa devotional, am facut foc si am stat, am cantat, am baut ceai si am povestit experientele noastre  cu Domnul, ne-am rugat, apoi am cantat din nou si desi se facuse tarziu cantam in continuare pentru ca stiam ca sambata ne astepta o zi de odihna (sambata e ziua mult asteptata – e zi de post si de odihna ).

Desi majoritatea voluntarilor au plecat si am ramas mai putini, (ii multumesc  Domnului ca Rebeca a ajuns)  si poate sunt zile aici cand suntem obositi cu totii –  baietii construiesc , iar noi fetele suntem cu scoala, apoi cu pregatirea mancarii – desi gradele cresc pe zi ce trece, desi mi-e dor de familie si de prieteni, totusi legatura care e intre noi aici e mai puternica, suntem o familie. De multe ori simt ca suntem ca pe vremea apostolilor, impartim totul, mancam impreuna , ne rugam impreuna, ne bucuram impreuna si ne imbolnavim impreuna si nu as inlocui pentru nimic devotionalul de dimineata si seara.

Desi am avut si probabil ca o sa mai avem incercari, vise urate, temeri, simtim cum Domnul ne ocroteste, vegheaza asupra noastra, ne da putere si se ingrijeste de fiecare nevoie.

Aici e o lupta spirituala foarte mare, am vazut impotriviri din partea celui rau, oameni robiti de pacat, care sunt legati si tanjesc dupa eliberare. Am intalnit aici o femeie care a avut o viata foarte grea. Nu se poate lasa de alcool, insa am vazut cum voia cu disperare sa fie libera si cuvintele ei si acum imi rasuna in minte: “Eu stiu ca sunt beata acum, insa Domnul e bun si vreau ca El sa ma elibereze”  si sunt convinsa ca Domnul o va elibera.

Insa am vazut si cum lucreaza Domnul – prin vise, prin minuni – Il  simt asa de prezent aici, vad oameni care sunt flamanzi si setosi dupa El si ma bucur si dau lauda Domnului de fiecare data cand aud marturiile oamenilor de aici, cum Dumnezeu i-a transformat si a lucrat la viata lor si inca lucreaza, ma bucur sa vad aici oameni sinceri si plini de pasiune pentru Domnul, oameni care desi nu au nimic, sunt fericiti si canta din toata inima cantari de multumire si de lauda.

E multa liniste aici, multa pace. Am invatat foarte multe lucruri. De la taiat cu flexul, sudat, vopsit pana la a invata sa-mi cer iertare, sa curat rani, sa ofer o managaiere si un zambet care de multe ori face mai mult decat un milliard de cuvinte si ii sunt foarte recunoscatoare Domnului pentru toate binecuvantarile Sale, pentru oamenii de aici, pentru  familia Pater – ei sunt o binecuvantare pentru noi.

II multumesc Domnului ca a ales sa se foloseasca de mine si am inteles ca sunt o unealta in mana Lui si tot ce trebuie eu sa fac este sa ma las la dispozitia Lui si chiar daca trebuie sa renunt la multe lucruri, la comfortul meu – aici dorm intr-un cort care pana saptamana trecuta nu avea fermoar  si sunt murdara si plina de praf toata ziua – am vazut ca Domnul binecuvinteaza. Sunt plina de pace, fericita,  implinita si vreau tot mai mult sa fiu asemeni Lui.  Sa nu uit sa specific ca aici am vazut cel mai frumos cer plin de stele, sa nu mai vorbim de luna, cel mai frumos apus precum si cel mai frumos rasarit.

Va multumesc  celor care va rugati pentru noi, avem mare nevoie de rugaciunile voastre. Rugati-va pentru oamenii de aici, pentru eliberarea sufletelor lor pentru ca “mare putere are rugaciunea celui neprihanit”.

Si un alt lucru pe care l-am invatat este ca Domnul poate face lucruri mari… DOMNUL POATE.

Iar pentru cei care nu stiti mi-am prelungit sederea aici pana in decembrie, deci rugati-va pentru mine si Rebeca .

Domnul sa vegheze asupra voastra, fiti multumitori pentru toate lucrurile si traiti la maxim cu Domnul si El sa va binecuvinteze.